Luând în considerare caracterul complex al activității procesuale, dreptul la apărare face parte din categoria drepturilor fundamentale ale omului, fiind recunoscut atât de către Declarația Universală a Drepturilor Omului, cât și de către Constituția României. Chiar dacă legea trebuie să confere protecție egală cetățenilor, indiferent de statutul social sau financiar, cetățenii români întâmpină dificultăți în apelarea la serviciile juridice contra cost, în condițiile în care aproximativ 40% din populație este expusă riscului de sărăcie. Impactul imediat este acela al lipsei de încrederea în justiție, 43% dintre români având o părere proastă despre modul în care funcționează justiția, iar 24% având o părere foarte proastă. Nici imaginea apărătorului nu este una pozitivă, numai 29% dintre români au încredere multă în avocați.
În același timp cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești sunt în continuă creștere. Conform Raportului privind Starea Justiției în România, volumul total de activitate înregistrat la nivelul instanţelor judecătoreşti în anul 2013, cu excepţia instanţelor militare, a fost de 3.337.426 dosare (3.335.672 dosare in 2012) ceea ce corespunde unei creşteri cu 0,05 % faţă de anul 2012.
Organizațiile neguvernamentale, în special cele care militează pentru drepturile omului, încearcă să furnizeze asistență, însă resursele financiare necesare contractării de servicii legale sunt limitate, prin prisma numărului restrâns de donori care finanțează astfel de activități. În acest context, reglementarea posibilității avocaților de a conferi consultanță juridică pro bono poate crește accesul cetățenilor la justiție și în special a celor aparținând grupurilor vulnerabile.
Conform legislației române consultanța, asistența și reprezentarea juridică, în orice domenii, sunt activități ce pot fi exercitate numai de către avocați. Singura excepție o reprezintă consilierii juridici. În privința acestor profesii nu există prevederi care să interzică expres asistența juridică pro bono, însă actele normative care reglementează modul de exercitare a profesiei de avocat includ anumite prevederi conexe dreptului la onorariu. În acest sens, există prevederi detaliate asupra obligației de a încheia un contract de asistență juridică, care să includă onorariul avocatului.
Posibilitatea acordării de asistență juridică pro bono se realizează, în prezent, numai pe cale de excepție. Legea precizează că „în cazuri de excepţie, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea cu titlu gratuit a asistenţei de specialitate juridică”. Cu toate acestea, rare sunt cazurile în care decanul baronului aprobă astfel de solicitări. Pe de altă parte, ajutorul public judiciar se acordă tot în situații prevăzute în mod limitativ de legea specială, ca măsură de protecție, în special, în cauze penale.
Având în vedere necesitatea de a răspunde nevoilor beneficiarilor, organizațiile neguvernamentale apelează în practică la servicile gratuite ale avocaților, fară încheierea unui contract scris, fapt ce afectează calitatea serviciilor prestate. De asemenea, părțile mai optează și pentru varianta încheierii unui contract de asistență juridică, însă cu includerea unor onorarii pe care nu le încasează, fiind supuși riscului de a fi primi mustrări, avertismente sau amenzi.
La nivel internațional furnizarea de servicii juridce pro bono se realizează de peste 40 de ani. În Statele Unite ale Americii, Asociaţia Baroului American a militat pentru reglementarea responsabilității profesionale a fiecărui avocat de a furniza servicii juridice pentru cei aflați în imposibilitatea de a plăti. În prezent, un avocat trebuie să ofere cel puțin 50 de ore de servicii juridice pro bono pe an.
Această practică există și pe continentul european. În Polonia, cetăţenii pot obţine asistenţă juridică gratuită, adiţional faţă de asistenţa din oficiu. În ultimii ani, se remarcă tendința companiilor multinaționale de a solicita caselor de avocatură afiliate să se alinieze politicii de responsabilitate socială promovate. Conform Consiliului Barourilor şi Societăţilor de Avocatură din Europa (CCBE), printre principalele elemente de responsabilitate socială a profesiei de avocat, se numără: pro bono și munca în serviciul comunității, filantropia, codul de etică al profesiei, responsabilitatea de mediu și guvernanța.
Reglementarea legislativă a posibilității de a acorda pro bono servicii legale pentru persoanele juridice fără scop patrimonial presupune un proces complex ce trebuie inițiat de catre Ministerul Justiției, însă organizațiile societății civile (APADOR-CH, Centrul de Resurse Juridice, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile) au implementat până în prezent proiecte în parteneriat cu rețele internaționale de pro bono, existând posibilitatea de a transfera know-how.