Azi e Ziua Constituţiei şi aveam de gând să scriu ceva despre asta. Dar nu am mintea la aşa ceva. Rămâne pe altă dată, când o să am mai multă inspiraţie. Prefer să las aici o fărâmă din ce-am simţit ieri, pe la ora 2:00 după-masă, la finalul evenimentului care-a marcat 10 ani de „Lideri pentru Justiţie.” Eram all gooey inside, cum spune americanul. Acum ştiu cum se simte o bomboană fondantă pe dinăuntru—nu cum o simţim noi la gust, ci cum se simte ea însăşi.
Ieri, de la 10:00 dimineaţă, „Oamenii Dreptăţii” au urcat pe scena Teatrului Elisabeta. Şi-au spus poveştile lor de viaţă. Puternice. Foarte puternice! Şi succedate într-un ritm ameţitor, pentru că la fiecare 7-8 minute mai aflai, de la alt vorbitor, despre încă o aventură. Curgerea de la un subiect la celălalt a fost impecabilă, nivelul tehnic al „conversaţiei” cu publicul a fost cel mai potrivit, iar nivelul emoţional al înlănţuirii de personaje şi idei m-a atins la coarda sensibilă.
Abia aştept să apară înregistrările, pentru că ştiu că am acolo material pentru viitoarele mele traininguri. Pe scenă n-au urcat doar membrii comunităţii „Lideri pentru Justiţie,” ci şi prietenii noştri. Alegerea asta a fost foarte inspirată, pentru că s-a văzut foarte clar că există un concert al oamenilor, comunităţilor şi mişcărilor cu valori comune. Adică n-am pus noi coada la prună, ci pur şi simplu suntem pe aceeaşi lungime de undă cu mai multe grupuri din societatea românească.
Spre seară, pe măsură ce rumegam la intensitatea emoţională a celor văzute şi auzite de pe scenă, mi-am adus aminte de păuni. Am citit despre ei în cărţi, i-am văzut la TV şi în grădini zoologice. M-am mirat cât pot fi de mari, pentru că realitatea dintr-o grădină e foarte diferită de ce poţi percepe la TV. Dar o singură dată am văzut un păun deschizându-şi coada! Eram în curtea casei memoriale a lui Ion Raţiu, la Turda, în 2014 sau 2015. Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru acel moment. E neaşteptat, e unic!
Aşa văd eu ce s-a-ntâmplat ieri, 7 decembrie, la Teatrul Elisabeta. E ca şi cum comunitatea „Lideri pentru Justiţie” ar fi un păun pe care-l hrănesc din când în când, dar îl cunosc de când era mic. Şi realizez că s-a făcut mare, îmi dau seama că are o coadă impresionantă. Dar abia ieri l-am văzut etalându-şi coada—şi e superbă! Iar invitaţii din afara comunităţii sunt ca bănuţii din coada păunului—fac totul să fie cu atât mai spectaculos!
Ăsta a fost cel mai frumos cadou pe care puteam să-l primesc de Moş Nicolae. Fa-bu-los! Le mulţumesc din tot sufletul oamenilor din sânul şi din jurul comunităţii „Lideri pentru Justiţie,” pentru că ei au făcut posibil evenimentul de ieri dimineaţă. Nici nu mai contează acum ce voiam eu să scriu despre Ziua Constituţiei 😉
sursa ilustraţiei: featherplace.com;