Neukolln este cartierul în care diversitatea culturală a Berlinului primește o nouă dimensiune. Nu mai puțin de 40% dintre cei 300 000 de berlinezii care locuiesc aici sunt imigranți sau născuți în familii de imigranți. Procentul s-ar putea să fie chiar mult mai mare, fiind foarte posibil ca situația reală să meargă dincolo de aceste cifre oficiale.
Pe Harzer Strasse 64-67, la stația autobuzului 171 de la intersecția cu Treptower Strasse o clădire recent renovată ascunde povestea cu final fericit a câtorva sute de cetățeni români de etnie rromă. Majoritatea au venit aici din satul Fântânele, situat la 35 de kilometri de kilometri de București și au reușit să își facă un rost în capitala Germaniei după ce au primit un sprijin nesperat din partea investitorului care a achiziționat clădirile în care aceștia locuiau.
Cazarea se obținea aici prin închirierea „locului de saltea”, fără acte, atunci când Aaachener Siedlungs und Wohnungsgesellschaft, companie deținută de Biserica Catolică și specializată în construcția de locuințe sociale, a cumpărat imobilul de 7500 de metri pătrați, iar condițiile puneau în pericol viața celor peste 800 de locatari. Cartoane sau diferite improvizații înlocuiau geamurile în multe locuințe, copiii se jucau printre gunoaie, iar perspectivele erau inexistente pentru cei care veniseră aici în vederea unei vieți mai bune. „Migrația sărăciei”, așa cum o numea presa vestică, era reflectată perfect în acest loc.
O alegere în beneficiul societății
La prima vedere, opțiunea ar fi fost simplă pentru majoritatea antreprenorilor din sectorul imobiliar. Majoritatea celor care locuiau nu aveau nicio sursă de venit stabil sau acte de ședere legală în Berlin, o totală incompatibilitate cu planurile de a renova și a transforma clădirea într-un loc adecvat. Curajos, managerul companiei Aaachener, Benjamin Marx, a ales să experimenteze ideea în care nu se încerca doar o rentabilizare a investiției, ci de a susține și o cauză socială: aceea de a nu fi nevoit să îi evacueze pe cei care locuiau deja pe Harzer Strasse 64-67.
Provocările erau multiple, iar primul pas a fost să le comunice rromilor planurile sale și dorința de a îi transforma în „buni chiriași” și a-i ajuta să se integreze în sistemul german. Le-a fost oferită posibilitatea de a învăța gratuit germana și a urma cursuri de calificare, asistență pentru a își rezolva situația juridică a șederii lor și pentru a beneficia de sistemul de asistență socială, iar pentru copiii lor au fost făcute demersurile spre a fi înscriși la școală.
După ce au privit cu scepticism la început tot scenariul prezentat de partea germană, rromii au început pe parcurs să colaboreze. Primele locuri de muncă obținute de locatari au fost chiar cele oferite în cadrul proiectului de renovare al clădirilor, o situație din care ambele părți au avut de câștigat. Fusese găsit un prim numitor comun.
Printre cei mai silitori dintre imigranți
Doar că nu totul putea să fie doar lapte și miere, astfel că în complexul renovat de locuințe nu se mai află astăzi cei care au refuzat să respecte un minim de reguli necesare pentru ca proiectul să își asigure obiectivele. Au rămas 600 de persoane, dintre care aproximativ 250 au și reușit să își găsească între timp un loc de muncă. Prețul plătit pentru chirie a rămas unul sub media din Neukolln, miza fiind pusă pe ideea ca sumele să poată fi achitate lună de lună.
Clădirile, a căror transformare a fost finalizată în 2012, arată astăzi impecabil, fiind o plăcere să te plimbi pe aleile din jurul lor, colorate de chicotelile celor mici. Întreg proiectul poate fi deja considerat un succes, atât din punct de vedere al viabilității economice, cât și social, dar rezultatele au toate șansele să fie și mai îmbucurătoare pe termen lung. Copiii rromilor au reușit să se alinieze la rigorile sistemului german de învățământ, iar integrarea lor se poate realiza în liniște în contextul în care atenția și discursul împotriva imigranților își concentrează atenția în ultima perioadă asupra celor de origine musulmană.
„Obțin rezultate din ce în ce mai bune la școală și unii dau dovadă de multă ambiție”, afirmă Ana-Maria Munteanu, de profesie psiholog, unul din oamenii care a contribuit decisiv la schimbările de pe Harzer Strasse. Câțiva dintre tinerii care trăiesc aici au șanse bune de a ajunge în următorii ani studenți ai facultăților germane.
Piedica în calea integrării rromilor din România
Atunci când o întrebi pe Ana-Maria Munteanu despre motivele care i-au adus pe rromii din țară în număr atât de mare în Berlin, discriminarea este primul lucru care intră în discuție. La o apreciere a cuvântului în sens mai larg, discriminarea poate fi identificată ca fiind indirect cea mai mare problemă în calea programelor de integrare a lor în societate. În acest sens, modelul folosit de Benjamin Marx și echipa sa poate să oferă coordonate utile autorităților române în eforturile de incluziunea a comunității rrome, un proces care în țara noastră întârzie să ofere rezultate.