Gabriela Dima - Sămânța care a încolțit după 4 ani | Oamenii Dreptății 2022 Iași

Am ales să fiu învățătoare deoarece cred în oameni, în importanța unor modele care să inspire și în puterea educației de a transforma societatea. 

Acum 5 ani, am intrat în programul Teach for Romania, învățătoare la o clasă a II-a din Sohatu, județul Călărași. Jumătate dintre elevi nu știau să scrie și să citească. În fiecare an, încă de la grădiniță, schimbaseră cadrul didactic. Le-am promis că voi rămâne până la final. Nu m-au crezut. Dar am rămas și i-am dus în excursii, le-am arătat lumea, opțiunile pe care le au dincolo de marginea satului, am transformat spațiul în care învățau, l-am făcut prietenos. Au cunoscut tot felul de oameni, cu profesii și pasiuni diferite.

Printre ei era și Florin. Foarte bun la matematică, înțelegea repede, rezolva ușor problemele ... dacă i le citea cineva. Faptul că îl lăudam constant pentru calitățile sale nu era suficient ca să-l motiveze să învețe să citească. Suferința lui era profundă.  

Știți copilul acela, victima perfectă a bullyingului? Oricât de mult încearcă să rămână invizibil, departe de șicanele celor din jur, nu reușește? El era. Înălțime medie, față rotundă, plinuț. Purta tot anul același trening, cusut și răscusut. Chiar și vara rămânea cu bluza pe el, pentru că tricoul era rupt sau pur și simplu se simțea murdar.

La 8 ani, sentimentele de inadecvare, rușine și nedreptate erau profund înscrise în mintea și sufletul lui. Acumulase atât de multă frustrare și furie față de propria persoană, familie și ceilalți copii din clasă! Când nu era rușinat sau furios, avea un zâmbet luminos, râdea cu toată fața. 

I-am promis că, dacă învață să citească până la sfârșitul clasei a IV-a, îl trec într-a V-a. A fost greu. Uneori și eu mă îndoiam că va reuși, era cu urcușuri și coborâșuri. Dar, cumva, a reușit. Nu am știut niciodată dacă a făcut-o din orgoliu sau pentru că a înțeles valoarea educației.  

Deși m-am mutat în celălalt capăt al țării, din București, aici, în Iași, am continuat să merg la ei după ce au trecut la gimnaziu. Îmi era drag să-i văd cum cresc. Anul trecut, în primăvară, spre finalul clasei a VI-a, mi-am sărbătorit ziua de naștere cu ei. Florin se înălțase, slăbise, era mai sigur pe el, călca mai apăsat. 

Înainte să plec, m-a luat deoparte, voia să discute ceva cu mine. „Doamna, tata nu vrea să o lase pe sora mea să meargă la liceu.” Restul conversației nu mai contează. Acela a fost momentul în care am știut că sămânța plantată cu 4 ani în urmă încolțise. Florin nu învățase să citească doar din orgoliu, ci pentru că înțelesese că educație îi deschide o altă poartă spre lume.

Asta face fiecare profesor susținut de Teach for Romania. Aduce copiii la școală și îi învață să citească. Sunt învățători care au doar 2-5 elevi prezenți la începutul anului școlar, deși în catalog sunt înscriși 20-30. Pe parcursul anului reușesc să îi aducă pe toți în clasă. Și asta ca să nu mai pierdem un sfert din fiecare generație de elevi din mediul rural. Acum, 24% nu finalizează clasa a VIII-a!

Sunt profesori care au elevi în clasa a VII-a care nu știu să citească. Rămân cu ei după ore și fac educație remedială; lupta lor, a noastră, e cu abandonul școlar și analfabetismul funcțional.

O treime din acești profesori sunt oameni care, la un moment dat în viața lor, au decis să facă o schimbare de carieră, să dăruiască din ceea ce sunt elevilor din comunități vulnerabile. Oameni care cred în potențialul fiecărui copil și în puterea educației. Oameni ca mine și ca tine!

.

.

Show-urile Oamenii Dreptății 2022 au fost produse alături de Decât o Revistă, o echipă de jurnaliști care cred în puterea transformațională a poveștilor.

Împreună cu peste 1.000 de spectatori ne-am imaginat cum ar putea arăta o Românie mai dreaptă prin vulnerabilitate, empatie și puterea exemplului. În fiecare oraș am adus pe scenă juriști, jurnaliști, activiști civici și artiști, ale căror povești adevărate despre dreptate: cum o obținem, ce înseamnă pentru justiție, educație, sistemul medical sau orașele noastre.