Autor: Loredana Cristea
CEDO: Guvernele trebuie sa arate un grad de toleranta fata de manifestatiile pasnice, chiar neautorizate
For to be free is not merely to cast off one's chains, but to live in a way that respects and enhances the freedom of others. (Nelson Mandela)
Marea Camera a Curtii Europene a Drepturilor Omului a decis pe 15 noiembrie 2018 ca Rusia a incalcat Conventia Europeana a Drepturilor Omului prin sanctionarea abuziva a lui Aleksei Navalnîi pentru participarea la adunari pasnice (cazul Navalnîi c. Rusia, aplicatia nr. 29580/12).
Aleksei Navalnîi este un activist politic, lider al opozitiei din Rusia, blogger si sustinator anticoruptie. El a fost arestat in multiple ocazii in timpul unor adunari publice impotriva Guvernului, iar ulterior a fost si condamnat de instantele ruse. Dl. Navalnîi a formulat plangere in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, aratand ca in acest fel i-au fost incalcate drepturile prevazute de Conventie.
Despre libertatea de intrunire
Despre dreptul la a participa la reuniuni si adunari publice se spune ca face parte din esenta dreptului la libera exprimare, parte integranta a statului de drept.
In definirea libertatii de reuniune, jurisprudenta bogata a CEDO a retinut ca, pe de o parte, acest drept presupune posibilitatea unei persoane de a participa fizic la adunari[1], dar si prerogativa acesteia de a participa la manifestatii fara riscul de a fi supusa unor sanctiuni, considerandu-se ca sanctionarea disproportionata a unei persoane pe motiv ca a luat parte la adunari ilegale reprezinta o incalcare a dreptului garantat de art. 11 CEDO[2].
Totodata, Curtea a aratat in jurisprudenta sa ca este esential caracterul pasnic al unei manifestatii pentru a beneficia de protectia art. 11, insa condamnarea unei persoane pentru simpla prezenta la o astfel de manifestatie, fara ca instanta sa analizeze daca ea a fost pasnica sau violenta, constituie o incalcare a principiilor democratice in absenta incitarii la violenta.[3] Mai mult, o persoana nu inceteaza sa beneficieze de dreptul la libertatea de intrunire pasnica din cauza unor acte de violenta sporadice sau a altor infractiuni comise de alte persoane in cursul unei demonstratii, daca persoana in cauza isi pastreaza intentiile si comportamentul pasnice[4]. Sarcina de a proba intentiile violente ale organizatorilor unei demonstratii revine autoritatilor[5].
Nu in ultimul rand, referitor la autorizarea manifestatiei, CEDO a stabilit[6] ca existenta unor autorizatii prealabile nu contravine art. 11, insa interdictia desfasurarii unor astfel de proteste trebuie fundamentata prin probarea unor pericole grave. Invocarea simplului fapt ca exista pericolul unor incidente cu alte persoane nu este conform exigentelor CEDO.
Care au fost argumentele invocate?
D-l Aleksei Navalnîi s-a plans de faptul ca cele 7 arestari si 2 retineri cumuland un total de 172 zile de privare de libertate nu au avut un fundament legitim, autoritatile arestandu-l in timp ce participa la intalniri pasnice. Totodata, a criticat faptul ca actiunile autoritatilor au avut la baza ratiuni politice, iar nu incalcarea unor eventuale obligatii legale.
Marea Camera a decis in mod unanim ca au fost incalcate:
a) art. 6 alin. 1 privind dreptul la un proces echitabil;
b) art. 5 alin. 1 privind dreptul la libertate si securitate/corectitudinea arestarii sau detentiei;
c) art. 11 privind libertatea de intrunire pasnica;
d) art. 18 privind limitarea folosirilor restrangerilor drepturilor.
Ce a retinut Curtea?
Instanta europeana a stabilit ca au fost incalcate art. 5 si 6 din Conventie, in conditiile in care nu a existat niciun motiv pentru care procesele verbale de constatare a amenzilor sa nu fie redactate pe loc, iar nu prin aducerea aplicantului la sectia de politie, unde acesta a fost retinut pentru mai multe ore, fara ca Guvernul sa aduca vreo justificare in acest sens.
In ce priveste art. 11 din Conventie, Curtea a aratat ca libertatea de reunire este un drept fundamental, iar, desi guvernele pot reglementa proceduri pentru autorizarea acestor întalniri, punerea lor in executare nu poate conduce la eliminarea dreptului la intrunire in substanta sa. In acest sens, pentru ca o interventie asupra dreptului la intrunire sa fie justificata, aceasta ar trebui sa aiba un scop legitim, ca de exemplu prevenirea unor infractiuni sau a incalcarii drepturilor altora (ceea ce trebuie dovedit in fiecare caz in parte).
Astfel, masurile luate nu au fost necesare intr-un stat democratic, avand in vedere si faptul ca masuri de natura penala nu ar trebui, de principiu, sa fie luate fata de persoane care participa la intruniri pasnice, aceasta fiind o masura cu consecinte importante asupra libertatii persoanei ce trebuie sa se aplice doar ca ultim resort.
Curtea a retinut ca in conditiile in care ca Rusia nu detine o legislatie care sa protejeze participantii la demonstratii, proteste si intalniri impotriva interferentelor arbitrare, solicita statului rus sa implementeze cadrul si mecanismele necesare, astfel incat autoritatile sa protejeze dreptul fundamental de a participa la demonstratii pasnice si, mai mult decat atat, sa arate toleranta in cazul celor neautorizate.
În consecinţă, Rusia a fost condamnata la plata sumelor de 50.000 de euro ca despagubiri morale lui Aleksei Navalnîi, 1.025 de euro ca despagubiri materiale si 12.653 de euro reprezentand cheltuieli de judecata.
[1] CEDO, hot. Adali impotriva Turciei;
[2] CEDO, hot. Mkrtchyan impotriva Armeniei;
[3] CEDO, hot. Cetinkaya impotriva Turciei;
[4] CEDO, hot Ziliberberg împotriva Moldovei si hot. Primov şi alţii împotriva Rusiei;
[5] CEDO, hot. Partidul Popular Creştin Democrat împotriva Moldovei;
[6] CEDO, hot. Ivanov si altii impotriva Ucrainei;