Alexandru Bălănică - Dacă vrei să faci bine nu te poți opri | Oamenii Dreptății 2023 București
Moş Crăciun putem fi fiecare dintre noi - asta a transmis Alex. Şi-I credem pe cuvânt! Într-o poveste care a plecat de la "era să fiu acuzat de omor" şi a ajuns la cum un cadou de Crăciun poate schimba cu totul modul în care un copil pleacă-n viaţă, am aflat de la el că nimic nu-i prea mult sau prea greu când știi că cineva în nevoie se bazează pe tine. Şi n-a rămas nimic doar în teorie! Pe scenă Alex a făcut un apel, a cerut ajutorul oamenilor din sală pentru ca și anul acesta povestea unui Crăciun în tihnă pentru familiile mai puțin norocoase să meargă mai departe.
Autor: Alexandru Bălănică
Sunt fost ofițer criminalist, în prezent consultant și antreprenor în Securitate Cibernetică. Deși ar fi multe de spus, nu am venit în seara asta să vă învăț cum să nu fiți victima unui atac cibernetic, ci să vă împărtășesc o învățătură cu și despre impact.
Despre impactul pe care fiecare dintre noi îl avem în viața altor oameni. Cu timpul am înțeles că pot produce impact atunci când îi ajut pe cei din jurul meu. Așa simt eu că rămâne ceva bun în urma mea, asta mă împlinește. De când am conștientizat asta, am început să o practic des. Ajut oameni fără posibilități, și pe oricine simt că are nevoie de mine, până când undeva la vârsta de 20 ani, din dorința mea de a satisface acest ideal, am fost foarte aproape să ajung la închisoare, acuzat de omor. Da. Omor.
Povestea începe într-o seară de Octombrie. Eram în camera de cămin din Academia Militară când un prieten din Brașov mă suna să-mi povestească ceva. Mi-a spus că, fiind la o plimbarea alături de alți prieteni din cartier, observă un bărbat care dormea pe o banca, lângă locul unde ei stăteau de obicei. Omul era îngrijit, cu un cărucior lângă el. Nu părea a fi om al străzii. S-au hotărât să intre cu el în vorba. Omul a fost întâi reticent, ca mai apoi să le povestească că nu e de mult timp pe stradă, și a ajuns acolo din cauza unor probleme personale. În fiecare zi mergea zeci de km pe jos, cu un carnețel în mână, în căutarea unui loc de munca. Pe carnețel avea scrise adrese de firme pe care le găsea în ziar sau pe bannere publicitare care anunțau ca angajează. Le-a povestit cum angajatorii îl persiflează, îl iau în bătaie de joc, ba chiar unul din ei i-a spus ca nu angajează boschetari. Dar nu voia să renunțe. Impresionați de povestea omului, câțiva dintre băieți s-au mobilizat, iar a doua zi l-au căutat, i-au dus mâncare, haine, și un telefon vechi pentru a putea suna la anunțuri, și pentru ca ei sa poată ține legătura cu el.
Când m-au sunat pe mine, erau luată în calcul o idee mult mai îndrăzneață, aceea de a lua omul de pe strada, a-l duce într-o chirie, a-i căuta de muncă, a-l sprijinii cateva luni până începe să își câștige singur banii, practic a readuce omul la viața. Dar cam greu de făcut pentru câțiva studenți fără venit. Însă am fost all-in, pentru că simțeam că asta chiar va avea un impact. Am dat sfară-n țară și am început să căutăm oameni dispuși să doneze, bani, alimente, orice.
În doar câteva zile, am reușit să strângem banii necesari pentru a închiria o garsoniera, unde l-am mutat. Eu strângeam toate conservele, untul și mâncarea rămase pe mesele din popota Academiei, și weekend de weekend plecam la Brașov cu sacoșele pline, cât sa îi ajungă în fiecare săptămână. În doar câteva zile, omul nostru avea casă, avea haine, avea mâncare, și ghici ce, am reușit să îl angajăm la curățenie într-un supermarket. Două luni mai târziu, se întreținea singur, noi trecând pe la el doar pentru a-i mai duce una alta, și a vedea cum se simte. Toate bune .. ce să mai!
Până când, cu câteva zile înainte de Crăciun, făcându-i o vizită împreună cu un prieten, l-am găsit supărat. Ne-a spus că și-a dat demisia, pentru că nu mai putea continua acolo, colegii își bat joc de el, îl numesc nebun, șefii îl muncesc în exces. Voia să-l ajutăm să caute altceva. În timp ce eu îi explicăm faptul că nu a fost o decizie prea bună, și că nu este în poziția să renunțe la job, cel puțin nu până nu găsim altceva, prietenul care mă însoțea observă pe masă niște cumpărături .. cel puțin excentrice pentru stilul nostru studențesc de viață. Curmale, miere de albine bio, cereale Nesquick, lapte de migdale și multe altele. Întrebând de unde le are, bătrânul ne spune că le-a cumpărat din ultimul salariu, pentru că simte nevoia să mănânce mai .. calitativ. Prietenul ce mă însoțea, fiind mai coleric, a avut o reacție acidă, a început să vorbească răstit, explicându-i pe un ton dur că nu este normal, că este bătaie de joc la adresa noastră, și că noi nu mai putem susține asta, având în vedere demisia, cumulată cu acele cumpărături scumpe. Reacția prietenului meu l-a speriat tare, moment în care s-a citit pe fața omului că ceva s-a ... activat.
Preț de câteva secunde a tăcut. Apoi ne-a spus: voi nu înțelegeți, eu nu sunt ce credeți voi, eu sunt al doilea ca putere după Iisus Hristos, însă misiunea mea pe acest Pământ s-a terminat, și acum trebuie să mor. Luați cuțitul de pe masă și omorâți-mă voi. Atunci am avut un șoc. Ne-am speriat pe moment, prietenul meu a spus: bă, e nebun, hai să plecăm acum! Bătrânul l-a completat: Da, plecați, mă omor și singur. În timp ce prietenul meu ieșea din garsonieră, am avut un moment scurt de luciditate: am înțeles că impactul pozitiv pentru care eram eu acolo, brusc se transformă în moartea unui om, moarte pentru care noi urma să fim într-un fel sau altul responsabili. Am decis să rămânem, am intrat în jocul omului, și cu calm l-am rugat să ne povestească despre superputerile lui. În același timp, am chemat poliția și ambulanța. Când au intrat aceștia, omul a vrut să se arunce pe geam. A fost oprit. A fost dus la psihiatrie, era un om al nimănui, cu
schizofrenie severă, dar care s-a activat puternic la reacția acidă a prietenului meu.
După întâmplarea asta, o perioada am fost cutremurat, am realizat ce se putea întampla dacă omul nu ne spunea ce are de gând, plecam din garsoniera, și se înjunghia. Dar vă spun sincer că nu m-am simțit mai plin de sens și împlinit până la acel moment, cum m-am simțit când am ajutat acest om să ajungă din om al străzii, un om independent. Întâmplarea asta m-a ajutat sa înțeleg că, deși poate fi greu, scopul meu este să produc impact pozitiv în viața oamenilor. Da, a fost o lecție dură, un prim proiect important eșuat, însă de atunci, filosofia mea, indiferent dacă vorbim de viața personală sau profesională, are ca principal obiectiv producerea impactului pozitiv. Uneori, proiectele dau roade, alteori nu, dar știu ca perseverența mă va ajuta sa îmi ating idealul.
Cred în efectul de fluture, și știu că o faptă bună făcută acum, chiar dacă poate părea ceva mărunt, poate produce un impact major în lume, mai devreme sau mai târziu. Cred că fiecare dintre noi putem schimba vieți, chiar și cu gesturi mici. Vă pot spune ca sunt foarte mulți copii sărmani care cred cu tărie în Moș Crăciun, iar Moșul îi dezamăgește în fiecare an. Cred că un cadou potrivit, la momentul potrivit, poate schimba cursul vieții unui copil.
Vă pot spune că extrem de mulți copii din familii defavorizate renunță la școală pentru că sunt batjocoriți pentru că nu au haine noi sau curate, nu au rechizite sau un ghiozdan cool să meargă la școală. Eu cred că un ghiozdan cool și niște haine noi, care pentru noi pot părea un chilipir, oferite la momentul potrivit, pot schimba cursul vieții unui astfel de copil.
Vă spun lucrurile astea pentru că le trăiesc an de an cu ei, pentru că de la proiectul eșuat de care v-am povestit, am continuat, cu lucruri mici, pe care le practic regulat, ajungând la aproape o mie de copii ajutați de oameni faini, dispuși să facă o faptă bună, copii pentru care am fost Moș Crăciun, am dus haine, rechizite, mașini de spălat, le-am racordat casele la electricitate. Fapte care, mai devreme sau mai târziu, am tăria că vor produce un efect. Poate multe vor fi proiecte eșuate, dar știu că, odată și odată, vor produce un impact.
Crăciunul acesta, împreună cu Tonia, colega mea din LfJ, care organizează proiecte similare, ne-am unit forțele și vom merge la peste 100 de copii din Brașov cu cadouri și alimente pentru masa de sărbători.
Dacă scanați cu camera telefonului codul din spatele meu, ne puteți lăsa un mesaj și anul ăsta putem fi noi intermediarii între fapta voastră bună, și dorințele unui copil. Anul următor o puteți face voi singuri! Sau tot prin noi! Vă îndemn să exersati asta, ajutați oameni necondiționat, prieteni, familie, necunoscuți, nevoiași, oferiti fără să vi se ceară, cu atât mai mult când vi se cere, și gândiți-vă că o faptă bună făcută la momentul potrivit, pentru persoana potrivită, poate schimba o viață. Sau mai multe.
