Cred ca suntem obosiți. Pandemie, război, o criza economică și multe alte incertitudini ne bat la usa. Pentru multi devine tot mai complicat sa isi gaseasca un echilibru. Devine si mai complicat sa ne preocupam de ce e in jur. Empatia nu mai e un exercitiu la fel de usor, iar a dedica resurse pentru schimbari sociale, pentru gesturi marunte de ajutor sau pentru transformari radicale e mai greu. Eu unul ma simt coplesit si descurajat din a mai face orice.
De mic copil am crescut vazand ca in satul bunicilor mei, curtile caselor au poarta deschisa catre fantana. Asta pentru ca apa e ceva ce imparti mereu cu ceilalti. E ceva vital. Nu poate fi limitat, tocmai pentru ca intreaga comunitate depinde de asta. Intr-un fel sau altul, cultural cei mai multi dintre noi am fost crescuti si formati intr-un spirit empatic. Uneori am integrat asta si in cum ne organizam comunitatile. Cu toate acestea, pe drum ceva se pierde. Multi dintre noi suntem oameni care au toate resursele pentru a contribui mai mult la binele din jurul nostru: empatie, o minte deschisa si un gand care ne macina. Cu toate aceasta, continuam sa ne construim o cariera, evoluam, luptam pentru pozitii mai bune. Ce ne opreste totusi din a ne dori si social mai mult?
E evident ca dacă am dedica mai multe resurse pentru societate, dacă am fi măcar putin mai investiți și atenți la cei din jurul nostru, societatea în care trăim ar arata complet diferit. Cu atat mai mult cu cat e tot mai necesar să ne gândim cum facem educația să fie mai bună, cum ne îngrijim mai bine bolnavii, cum ne protejăm mediul sau cum ii aparam pe cei mai vulnerabili dintre noi.
Si totusi, poate o noua perspectiva asupra ideii de schimbare ne-ar ajuta. Cred ca primul pas e sa nu mai asteptam eroi. Daca vreti, putem fi cel mult un fel de Batman. Personajele miraculoase care fac lucrurile sa se schimbe peste noapte ne-au fermecat dintotdeauna si degeaba. E un miraj si nu tine. Miracolele se muncesc si se castiga, nu de catre unul dintre noi, ci de catre noi toti. Apoi trebuie sa acceptam ca oricum ar fi, va fi greu. Orice transformare va întâmpina rezistență. Lentoarea sistemului, resursele puține, barierele administrative sau o educație invechita ne vor limita din puterea de a participa sau iniția orice transformare. Pentru mine Facultatea de drept e un exemplu bun. A fost formatoare ca profesionist, dar nu ca un profesionist într-un context social. Despre lege și justiție am invatat aproape rece, fără emoții și fără să fiu încurajat să vad pe cei din jur ca oameni care au o poveste. Asadar poate e dificil sa mai lasam loc de implicare civica cand ai o astfel de pregatire. Mai mult, de unde implicare civică când poate suntem antrenați să bifăm etape de carieră.
Ceva usor de facut e sa intelegem care e scopul si rolul nostru. Putem sa furam strategia companiilor care se uita in primul rand la clienti cand creaza produse noi. Sa intelegem ca munca noastra nu ne priveste doar pe noi, ci de multe ori e in slujba altora. Pentru o parte a societatii, un prim pas catre schimbare e in primul rand o schimbare de optica - o reasezare a prioritatilor. Medicii lucreaza pentru pacienti, profesorii sunt dedicati elevilor, judecatorii contribuie la dreptatea altora. Intr-un fel sau altul, munca tuturor atinge pe altii si e dedicata altora.
Sistemul de justitie e poate cel mai usor exemplu pentru mine. Noi juristii putem incepe cu mici schimbari: un limbajul mai accesibil, instante arhitectual construite pentru a iti facilita accesul, urmate de asistenta juridica accesibila, decizii ale instantelor cat mai simplu si clar explicate, si o experienta care sa tina cont de psihologia umana, de nevoia de a fi ascultat si inteles. Aceasta reasezare conteaza cu atat mai mult cu cat orice punct de contact cu sistemul juridic, fie el avocat, notar, consilier juridic, procuror, trebuie sa aiba in vedere umanitatea activitatii sale. Iar asta e la fel pentru orice sistem si miza e colosala: o singura interactiune contureaza la scara larga opinii publice despre intregul sistem. Contactul cu un medic sau cu receptia unui spital va atrage opinii despre un tot. Un politist nerabdator sau un functionar nervos va crea o impresie generala despre profesii intregi.
Putem sa profitam ca generatiile care vin au aproape latenta o dorinta tot mai mare de implicare civica si sa ne ajutam sa cautam un sens al muncii, sa ne satisfacem nevoia de impact. Toata aceasta energie in fiecare dintre noi poate fi directionata. Initiative mai mici sau mai ample, la nivel local sau national sunt forme prin care impingem tot mai mult limitele societatii.
Nu e nevoie sa renuntam la job-urile noastre, sa facem schimbari radicale sau sa ne donam averea vreun ONG. E suficient poate ca manager sa vorbim despre efectele sociale ale proiectelor noastre, sa ne gandim produsele noastre pot ajuta comunitati defavorizate, sa sustinem initiative locale, sa fim colegi sau conducatori mai buni. In final, e important sa intelegem ca tot acest drum e un proces. Pentru mine acest proces e unul de acceptare: ca in ciuda bunelor intentii pot gresi sau pur si simplu nu sunt cel mai bun om. Incerc sa accept ideea ca tot acest proces e unul zilnic. E o lupta a mea cu banalitatea si rutina, cu alte probleme care apar, cu oboseala muncii sau cu lipsa motivatiei.
Indemnul meu pentru voi implica putina incredere din partea voastra. E un indemn la comunitate si deschidere. E un indemn de a va lasa si voi portile deschise catre ceilalti: asta pentru ca energia voastra, experienta, doza de implicare sunt vitale pentru comunitate si sunt mai sunt poate mai importante ca niciodata.
.
.
Show-urile Oamenii Dreptății 2022 au fost produse alături de Decât o Revistă, o echipă de jurnaliști care cred în puterea transformațională a poveștilor.
Împreună cu peste 1.000 de spectatori ne-am imaginat cum ar putea arăta o Românie mai dreaptă prin vulnerabilitate, empatie și puterea exemplului. În fiecare oraș am adus pe scenă juriști, jurnaliști, activiști civici și artiști, ale căror povești adevărate despre dreptate: cum o obținem, ce înseamnă pentru justiție, educație, sistemul medical sau orașele noastre.
